In curand in agricultura se va lucra semiautomat. Va conta doar cine are tehnologia si cine are pamantul.
Companiile de biotehnologie investesc in prezent sume imense in domeniul achizitiei de date si dezvoltarii de software cu specific agricol.
Imaginați-vă vaci hrănite și mulse în întregime de roboți. Sau plantatii roșii care trimit un mesaj atunci când au nevoie de mai multa apa sau fertilizanti. Sau o fermă în care toate deciziile cu privire la insamantari, tratare cu îngrășăminte sau conducerea tractoarelor sunt luate de software pe servere dintr-un alt colt de lume. Suna putin a Matrix? Ei bine, agricultura noastră ar putea arata asa odata cu dezvoltarea solutiilor software bazate pe inteligenta artificiala si Big-Data. Deja semnele incipiente sunt: tractoare si utilaje ghidate de GPS, harti digitale si detaliate ale terenurilor arabile, dezvoltarea tehnologiilor autonome bazate pe recunoasterea si prelucrarea automata a imagilor, dispozitive anterior simple (ex. semanatori) devenite acum inteligente care colecteaza si raporteaza catre producator detalii despre modul in care sunt utilizate. 
O multime de fermieri și specialisti cred inca de pe acum ca acest tip de agricultură „inteligenta” ar putea aduce multe beneficii. Aplicarea de solutii si modele bazate pe algoritmi si big-data ar putea ajuta aceasta industrie relativ imprevizibila (climatic) și ajuta fermierii sa isi creasca recoltele (sau randamentul) simultan cu utilizarea mai eficienta a resurselor. Marea intrebare este cine anume va deține in final toate datele legate de modul in care se face agricultura si cine va determina modul în care acestea sunt folosite? Pe de o parte stau unele dintre cele mai mari corporații active in agricultură, care sunt intr-o cursa stransa pentru a colecta cat mai multe din aceste informații. La polul opus sunt grupuri de fermieri și mici start-up-uri de tehnologie, care doresc să asigure datele dintr-o fermă de rămân 100% în controlul agricultorului și servesc 100% intereselor fermierului.
Cine câștigă lupta de mai sus va determina nu doar cine profită de informații, dar cine, in final, va dicta modul in care se exploateaza resursele agricole ale Terrei.
O runda recent în această luptă a avut loc în 2013, când Monsanto cheltuit aproape 1 miliard de dolari pentru a cumpara Climate Corporation, o firmă de tehnologie ce analizeaza seturi uriase de datele meteo, climatologice si agricole pentru realizarea de predictii. Tot in 2013 tot Monsanto cumpara si Precision Planting, o altă firmă high-tech din agricultura și lanseaza, de asemenea, un fond de investitii tip venture-capital orientat pentru a finanța start-up-uri tehnologice in acest domeniu . În noiembrie, John Deere și DuPont Pioneer a anunțat planurile de a colabora pentru a furniza informații și rețete catre fermieri in timp aproape real. John Deere a prima companie care a dezvoltat conceptul de „precision farming”, echipand tractoarele si combinele pentru a transmite automat datele colectate de la anumite ferme la bazele de date ale companiei. DuPonta lansat , între timp, un serviciu care analizează datele în „strategii de management agricol” Mulți fermieri se tem insa că acești giganți ar putea folosi aceste instrumente pentru a câștiga un nivel fără precedent informatii confidentiale despre business-ul lor anuland astfel avantajele competitive ale lor comparativ cu concurenta. Cum ar fi, de exemplu, ca unul din furnizorii Dvs. sa detina informatii detaliate despre toate procesele tehnologice ale firmei Dvs., retete de fabricatie si mixuri de produse? Mai mult, daca le-ar putea oferi spre vanzare concurentilor Dvs.? O dezvoltare a acestui articol si a ideilor expuse mai sus pot fi gasite aici.
